Nucul – o cultura de viitor.
Supraproductia de diferite soiuri de fructe si rentabilitatea scazuta a exploatatiilor obliga la cautarea de alternative pentru terenurile cu potential fructifer.
Cultivarea de nuci,pentru producerea de fructe,poate fi o optiune viabila pentru zonele care prezinta conditii adecvate.

 Productie si comert in lume 

 Datele urmatoare provin de la ‘’Foreign Agricultural Service’’ USDA,si corespund anului 2010

      Tara                                 Productie (t.m. in coaja)  Consum intern (Tm.)

     Xina                                560.000                                   568.000

     USA                                396.400                                   162.500

     Ucraïna                           100.000                                   157.700

     Turquia                             88.000                                   121.654

     EU-27                               66.000                                   157.000

     Índia                                  37.000                                    16.500

     Xile                                   32.500                                        -----

Alte tari consumatoare,dar care nu produc,sunt : Rusia – 36.500 Tm ; Japonia – 35.000 Tm ; Coreea – 22.000 Tm ; Canada – 17.500 Tm,etc.

Tarile producatoare din Europa sunt : Franta – 41.000 Tm ; Romania – 38.000 Tm ; Italia – 16.000 Tm. Spania produce in jur de 10.000 Tm.
S.U.A. sunt principalul exportator de nuci din lume,cu un procent de 45 % din comertul total (245.000 Tm),urmate de Ucraina (85.000 Tm),Chile (28.900 Tm),U.E.-27 (22.900 TM),China (11.000 Tm),etc.
Principalii importatori de nuci sunt : U.E.-27 (114.600 Tm),Turcia (42.000 Tm),Rusia (36.500 Tm), Japonia (30.300 Tm),etc.Dintre tarile europene,principalii importatori sunt Germania,Spania si Italia. 

Cerintele culturii

Nucul este o planta pretentioasa.Are nevoie de un teren filtrant (nu suporta umiditatea la radacina) si adanc.Mai exact,in functie de varietate,intre 600 si 900 de ore de frig in iarna,pentru a garanta o productie acceptabila.In cele din urma,trebuie studiate diferitele varietati disponibile pentru a garanta o germinare la timp,pentru a nu exista temeri de ingheturi tarzii,in primavara, ceea ce ar distruge lastarii din anul respectiv,mugurii,iar mai tarziu florile si fructele.

Mai exact irigare din abuntenta si ingrasamant.De fapt,trebuie tratat ca un pom fructifer.

Varietati

Varietatile clasice,de origine franceza,au o germinare foarte tarzie,adaptata,de altfel,pentru locuri cu risc de inghet de primavara.Cea mai cunoscuta este Franquette,cu o mare calitate gustativa,dar cu o intrare lenta in productie ,si totusi productie scazuta.E indicat sa se limiteze la zonele reci,de munte,si e foarte pretentios la temperaturi scazute,cu posibilitatea de a nu produce efectiv nicio floare in zonele foarte calduroase.Este o varietate foarte bine polenizatoare pentru speciile din California,pentru florile masculine ce apar foarte tarziu.Produce numai in lastarii terminali,ceea ce ii limiteaza productia.Alte varietati clasice de origine franceza,de mai putin interes sunt : Parisienne, Mayette, Ronda de Montignies, Cornea, Mabbot, etc.

O varietate de origine franceza,cu productie mare,de calibru mare si germinare la jumatatea perioadei este Lara.Are o productie foarte buna in lastarii laterali.In conditiile noastre este foarte sensibila la bacterii.Are o piata buna ca nuca verde,din cauza precocitatii ei.
De curand,INRA,in Franta,a obtinut varietati noi pentru hibridizare.In momentul de fata,Fernette este un polenizator foarte bun pentru varietatile americane,introduse pe piata in 1995,si inmugureste la 25-30 aprilie,de asemenea si Fernor,introdusa tot in 1995,cu germinare ca la Fernette si de vigoare medie, este o varietate buna pentru productie in zone climatice adecvate,este putin sensibilia la antracnoza si moderat la bacterioza.Ambele varietati sunt incrucisari intre Franquette si Lara.

In conditiile noastre climatice,varietatile de origine californiana sunt cele mai indicate si,aproape,cele mai plantate actual.
Majoritatea plantatiilor vechi din California,erau facute cu soiurle Hartley si Serr.Alte varietati timpurii cum ar fi : Payne,Pedro,Amigo,Ven,au fost imbunatatite apreciabil pentru cele noi,care urmeaza a fi descrise.

Hartley

A fost descoperita in 1915.Germinarea are loc la 20 de zile dupa Serr,dar are un procent de numai 10 % din florile laterale,ceea ce rezulta intr-o productie scazuta si intrarea tarzie in productie.Nuca este de o calitate excelenta.Este o varietate pentru zonele cu risc de inghet.

Serr

Este o planta foarte viguroasa.Are un procent de 50 % din florile laterale,cu germinare precoce,deci expusa riscului de inghet in primavara.Intra repede in productie,aceasta fiind una ridicata. Recoltarea este foarte timpurie,ceea ce usureaza folosirea echipamentului de recoltare si post-recoltare.

Introduse recent sunt varietatile cele mai plantate actual,provenind din hibridizari ce urmaresc intrarea rapida in productie,productie ridicata si calitate excelenta a nucii.

Chandler

Introdusa in 1979 de Universitatea din California,are 90 % din lastari,laterali,deci o productivitate marita,vigoare medie,germinare la 15 zile dupa Serr,culoare excelenta si intrare rapida in productie.Recoltare tarzie.

Howard 

Cu 80-90 % din lastari,laterali,germinare la 15 zile dupa Serr,vigoare medie,foarte productiva, calitate excelenta a fructului,si recoltare cu cateva zile inaintea Chandler.

Tulare

Introdusa recent,are o nuca cu diametru mare si pom foarte viguros.Foarte productiva, germinare la 15 zile dupa Serr si recolta tarzie.

Forde (UC95-26-37)

Introdusa foarte recent,in anul 2004 de Universitatea din California,provine dintr-o incrucisare facuta in 1995,pentru a se obtine recoltarea cu 10 zile inaintea Chandler.Are o vigoare medie,intre Gillet si Sexton.Germinarea se face cu 5 zile inaintea Chandler.

Gillet (UC95-22-26) 

 Tot din anul 1995.Se poate recolta cu 10-20 de zile inaintea Chandler. Germinarea se face cu in jur de 10 zile inaintea Chandler.

Sexton  (UC90-31-10) 

A fost introdusa in acelasi timp,se poate recolta cu o saptamana inaintea Chandler,si are 100 % lastari laterali,foarte productiva la pomii tineri,si deci o intrare rapida in productie.

 Densitatea ramurilor este foarte mare,si are nevoie de multa ingrijire pana se formeaza coroana,in primii ani.Provine dintr-o incrucisare facuta in 1990,iar printre ‘’parinti’’ se afla si Chandler.

Ivanhoe 

Este de asemena o varietata introdusa recent.Are lastari 100 % laterali si se poate recolta cu o luna inaintea Chandler,simultan cu Serr.Necesita un climat foarte uscat.De foarte mare interes datorita precocitatii sale.Ramane de verificat adaptarea la climatul nostru. 

Port-altoi

In mod traditional,nucul s-a altoit pe plante nealtoite,provenite din semanarea semintelor de Juglans Regia.In S.U.A. nu se procedeaza la fel,ei au folosit intotdeaunu nucul negru,de obicei Juglans Hindsii,si in principal hibrizii naturali dintre acesta si Juglans Regia,numiti Paradox. Nucul negru european,Juglans Nigra,si cel american,Juglans Hindsii,au avantajele lor in privinta imbolnavirii radacinii,mai ales cu ciuperca din specia Phytophtora.Au insa o problema mare,si anume sensibiltatea la virusul CRLV (Cherry leafroll virus),din cauza Blackline,care cauzeaza o incompatibilitate intre portaltoi si altoi (Juglans Regia), necrozand zona altoirii si provocand moartea plantei.

De fapt,in acest moment,planta nealtoita,provenita din samanta,este cea mai folosita in plantatii.
Vom mentiona o serie noua de portaltoiuri,deja disponibile,care au fost selectate pentru a oferi o oarecare imbunatatire,atat din punctul de vedere al vigorii,adaptarii la solurile calcaroase, rezistentei la boli ale radacinii,etc..
De provenienta franceza avem :
- Mj209 x Ra (J. major x regia ) – foarte viguros si adaptat la solurile alcaline.
- Ng23 x Ra,mai bine adaptat la solurile acide.
De provenienta S.U.A. :
- Vlach,un paradox,putin raspandit ;
- VX211,rezistent la nematode si moderat la Phytophtora.Este un hibrid intre Paradox si J. Regia,foarte puternic,si usor de transplantat.
-RX1,este un hibrid intre Juglans Microcarpa (nuc negru din Texas) si Regia.Nu foarte viguros,foarte rezistent la phytophtora si usor de transplantat.
- Se studiaza folosirea Pterocarya Stenoptera,de origine chineza,cu o foarte mare rezistenta la phytophtora,dar care prezinta dificultati pentru altoirea cu anumite varietati cu care nu exista experienta.
Portaltoiuri noi se afla in cercetare,pentru a se obtine,in principal,rezistenta la bolile radacinii si o vigoare marita.

 Plantarea

Am mentionat ca nucul este o planta cu cerinte de apa si soare.Are nevoie de un sol filtrant,adanc si irigare abundenta.Plantatia de nuci pe terenuri marginale conduce la esec. Investitia pentru plantatie este una importanta.E nevoie sa se faca analize ale terenului pentru a determina ingrasamantul necesar si,mai ales,daca se cere corectarea terenului si garantarea unui aport minim de 1200 mc de apa/hectar lunar pe timpul verii.Sisteme speciale de irigare : subteran, etc,pot economisi apa,dar se cere calcularea corecta,deoarece o eroare poate avea rezultate fatale pentru plantatie.

Marcarea plantatiei variaza in functie de varietatea aleasa si fertilitatea terenului.Intre randuri va sfatuim sa nu fie mai putin de 8 m,pentru o recoltare cat mai usoara.Intre pomi pot fi intre 5 si 7 metri. Astfel rezulta un numar de 200-250 plante/ha.Pentru varietatile Serr si Tulare,e nevoie de o distanta de 8x8 sau 8x9 m.Si pentru varietatea Hartley e nevoie de o marcare larga,deoarece nu se adapteaza formatiei in ax central,datorita lipsei dominantei axului,care este depasit usor de ramurile laterale si tinde sa formeze un bol.Pentru varietatile noi,forma cea mai bine adaptata este axul central,structurat sau nu,care permite o intrare rapida in productie si usureaza tunderea la maturitate.In primii ani este nevoie de tundere manuala pentru formare,ceaa ce inseamna putine ore/ha,dar care este esentiala.
O regula care trebuie respectata : Daca nu patrunde soarele,nu exista productie de nuci.De aceea e nevoie sa se curete ramurile,lasand spatiu intre ele,pentru o buna iluminare.
Consideram ca plantatiile foarte intensive nu au fost un succes.Nucul este o planta mare,care ocupa repede spatiul de care are nevoie.Daca nu are suficient loc,creste in inaltime,si ramane astfel o zona umbrita.De fapt,plantatiile vechi din California,cu varietatile Serr sau Hartley,erau facute la 10x10 sau 10x12 m,cu productii excelente.
In final,trebuie sa facem unele observatii cu privire la dimensiunile exploatarilor.Exploatarile de nuci necesita putina munca de ingrijire.O persoana poate intretine,usor,intre 25-50 ha,in functie de irigare in special.Va avea nevoie de ajutor la recoltare,si la tunderea pomilor.Recoltarea este mecanizata,cu diferite utilaje.Unele sunt de ajuns pentru o plantatie de pana la 30 ha.Plantatiile mari,intre 50-100 ha,necesita utilaje de capacitate mare si,implicit,mai costisitoare.In general, echipamentul de recoltare se compune dintr-un vibrator (precum cele utilizate pentru masline si migdale),si o masina de cules.Nucile trebuie uscate foarte putin timp dupa ce sunt recoltate, spalate si trecute printr-o selectare initiala.In Franta se calculeaza o capacitate a uscatorului,de 25-30% din productie.Trebuie tinut cont de faptul ca acolo in mod normal se lucreaza cu Franquette,cu uscare dificila,si in medii umede.In conditiile noastre,experienta spune ca o capacitate de 15-20 % este suficienta,in ani normali.Inca,poate sa scada,daca plantatia are diferite varietati,cu recolte esalonate.
In plantatiile mai mici este foarte importanta studierea posibilitatii de impartire a echipamentului de recoltare si tratament,deoarece este o investitie importanta,dar folosita doar